Am urmărit campania Iohannis-Ponta (ordine alfabetică) pe următoarele surse: TVR1, Digi24, Realitatea TV, România TV, Antena 3, B1TV, Nașul TV, contributors.ro, gândul.info, adevărul.ro, evz.ro,mediafax.ro,hotnews.ro, facebook.com/klausiohannis, facebook.com/victor.ponta, reddit.com/r/România, pe câteva bloguri (Petreanu, Tolontan, Mândruță - cele mai accesate) și pe conturile de Facebook și Twitter ale celor de mai sus.
Iohannis. Principala "vină" a lui Iohannis în această campanie este inabilitatea echipei și a partidului pe care le reprezintă din a-l face un personaj de notorietate. Iohannis trebuie să lupte cu percepția că "nici măcar el nu vrea cu adevărat să devină președinte", o impresie pe care nici prin pregătirea (de către echipa sa de campanie) imaginii sale publice nu a putut fi sensibil schimbată. Rămân la ideea că "brandul" Iohannis nu a fost suficient promovat astfel încât să poată fi adoptat de public, părând mai degrabă un tratament experimental cu potențiale foarte bune rezultate dar pe care pacientul este reținut să-l administreze. Ritmul și non-verbalul comunicării nu i-au fost atuuri favorabile, iar într-o țară latină din Balcani, să pari opac și rigid nu reprezintă cele mai mari avantaje. Iohannis s-a depunctat deseori singur neexplicând concepte, oferind răspunsuri mono-silabice pe care a presupus că cine trebuie să le înteleagă le va înțelege, lăsând astfel loc unor interpretări și ignorând chiar incapacitatea unora de a decripta mesajele sale. Astfel, a întărit impresia că pe alocuri nu este pregătit în a răspunde unor întrebări și a mărit prăpastia între cei care susțin gânditul înaintea vorbitului și cei care "au plecat boi și s-au întors vaci".
Din perspectiva asocierii, consider că nu a reușit (deși a încercat) să se detașeze de trecutul principalilor săi susținători, prezențele sale publice având în background persoane pe care alegătorii le-au condamnat la capitolul încredere, iar "noutatea" personajului Iohannis în această ecuație, s-a nivelat de la ce ar fi putut să fie un avantaj, spre dezavantajul de a fi înconjurat de reprezentanți nepopulari și care aduc amintiri recente neplăcute.
Ponta. Primul aspect care îmi sare în vedere este contrazicerea sloganului și mesajului de campanie, cel de "a uni și nu de a dezbina" în ceea ce privește reacția față de alegătorii Monicăi Macovei sau ai Elenei Udrea. Personal consider că Ponta ar fi avut mult mai mult de câștigat dacă ar fi făcut un pas în spate față de susținătorii săi cei mai acerbi (Antena 3, România TV) și și-ar fi respectat mai degrabă mesajul, mergând pe o soluție conciliantă și de pace. Astfel, Ponta ar fi oferit impresia că votanții lui sunt mai mult susținătorii candidatului Ponta decât masa de manevră a celor două televiziuni, minimizând substanțial numărul voturilor împotriva sa, delimitarea lui față de mesaje vădit manipulatoare fiind cu siguranță apreciate ca un gest de curaj, corectitudine și de reprezentare a tuturor. În schimb, Ponta a decis să-și asigure exact această masă de consumatori a celor două televiziuni, să o solidifice, jucând cu zâmbetul pe buze în hora mesajelor și tehnicilor de manipulare. A lăsat deci impresia că este mai degrabă "un produs mediatic" sau "un reprezentant al baronilor" decât un om politic care și-a construit pe merit notorietatea. A lăsat ca principal mesaj al activității sale politice recente "scăparea României de Băsescu", un scop care pe lângă faptul că nu a fost atins, nu poate reprezenta (aproape unicul) program politic al celui mai puternic partid din România.
În altă ordine de idei, Ponta nu a reușit să transmită un mesaj clar de reformare a unui partid cu un trecut mudar, nu s-a disociat vocal de reprezentanții penali ai acestui partid, nu a condamnat vădit metodele incorecte prin care partidul și susținătorii săi le-au folosit inclusiv în această campanie. Pe scurt, nu a încurajat potențialii alegători ai unei stângi reformate să-l voteze, ci a încercat securizarea actualilor votanți (deja determinați) și culegerea unor extra-procente din varii alianțe post turul întâi.
Mi se pare o greșeală strategică neabordarea populației mai degrabă active, o populație care în contextul în care va câștiga alegerile, are o capacitate ridicată de a se organiza într-o societate civilă puternică, ce ve duce o luptă incomodă împotriva sa și, probabil în continuare, a media favorabile, justificând astfel impresia că după instalarea sa la Cotroceni, jurnalismul independent va avea desuferit. Ca rezultat direct, riscul candidatului/președintelui Ponta este exact opusul mesajului său de campanie, o fracturare a societății, o luptă pe care o va avea de dus pe perioada mandatului său cu aproape jumătate din alegătorii din 16 noiembrie.
