Ați auzit așa, în ultimele două săptămâni, un șuierat ciudat, oriunde mergeați, orice făceați? Ați simțit iminența unui glonț? Ferestrele germane Barrier vă țin în siguranță.
Ăsta-i spotul pe care l-aș scrie acum, asta e prima senzație cu care m-am trezit. Că ceva potențial rău a planat deasupra capului meu, că deși imediat părea iminent, undeva departe conceptul de "speranță" încă exista. 40-30 în primul tur în favoarea lui Ponta. O diferență ce era (nu doar părea) insurmontabilă, o diferență ce avea să se mențină sau chiar să crească datorită susținerii declarate a unora dintre contracandidați. În cealaltă parte, cu excepția micului procent oferit de Monica Macovei, nimic clar. Udrea nu s-a pronunțat evident, Antonescu și Băsescu au vorbit de după perdea, iar confruntările nu au contribuit decisiv în favoarea lui Iohannis. Sondajele în perioada dintre tururi au fost greu de găsit, fie că era vorba de prezența sau de intenția de vot. Logistica ACL o știam a fi inferioară celei "noului" USL 2.0. De la distanță dar și privind cu atenție precedentele, nici diaspora și nici masa de populație activă non-rurală nu puteau surmonta diferența. Aroganța siguranței lui Ponta era dezarmantă, cea a lui Iohannis părea că frizează nebunia. Lăsând la o parte orice susținere a celorlați candidați, ai altori actori politici sau a echipelor celor doi, minimizând impactul "pomenilor electorale" și al micilor stratageme electorale, lupta pentru președinție s-a dat între două tipuri de caractere, două tipuri diferite de personalități. Putem să punem ușor semnul egal între "penalii" din spatele celor doi, putem să punem egal chiar și între susținerea mediatică (Antena 3 în special vs presa scrisă + internet), din nou, nimic nu părea să fie semnificativ în favoarea lui Iohannis. 10 procente.
Astăzi, la o numărătoare aproape finală, scorul este de 54,5-45,5 pentru Iohannis. Sunt nouă procente în favoarea lui Iohannis! O diferență care, pe noi poporul-elev al dirigintelui-președinte Iohannis ne îndreptățește să facem grevă de fiecare dată când nu ne va conveni profesorul de istorie, sau de economie, sau de limba română. Pentru că ne bazăm pe faptul că știe că a ajuns la catedră datorită nouă și pentru că știe că inclusiv el a contribuit la gradul nostru de activism și de maturitate politică. Și știe că ne vom exercita acest activism. Ține doar de el să îl pună în favoarea sa. Keep up the good work!
